Sistemul reproducător

Aparatul genital masculin

La bărbat, organele de reproducere toate sunt, în principal externe. Rolul lor în sexualitate este atât de evident, încât aproape uităm că anatomia lor răspunde în primul rând exigențelor reproducerii și perpetuării speciei.

Aparatul genital masculin cuprinde glande sexuale sau testicule, care produc spermatozoizi destinați fecundării ovulelor feminine, căi genitale, care permit transportarea lor și care sunt însoțite de organe anexe, ca și un organ copulator, penisul.

Situate la făt în abdomen, testiculele coboară în pungi externe — bursele — înainte de naștere sau la puțin timp după. Aceste două mici glande ovoide cântăresc 20 de grame. Ele cuprind 200-300 de mici lobi conici, lobulii, separați de pereții subțiri. Fiecare lobul conține mici insule de celule — celulele lui Leybdig — care produc un hormon masculin, testosteronul. Celulele produc acest hormon din timpul vieții intrauterine, apoi își întrerup activitatea până la pubertate. În această perioadă, reluarea producției hormonale induce apariția caracterelor sexuale masculine secundare (pilozitate, musculatură, timbrul vocii, libido).

Testosteronul guvernează, de asemenea, geneza spermatozoizilor. Aceștia sunt elaborați în tubi seminiferi, canale foarte fine prezente în numar mare în testicule. Fiecare tub este înconjurat de o teacă tapetată de celule contractile, celulele lui Sertoli. Celulele sexuale se ascund între celulele lui Sertoli. Ele sunt produse la periferia tubului seminifer, în stare imatură. Împinse de contracțiile celulelor lui Sertoli, migrează prin peretele tubului spre lumenul central maturizându-se progresiv. La finalul acestui proces, care este continuu și se reînnoiește neîncetat, spermatozoizii sunt eliberați în cavitatea tubului.

Tubii seminiferi converg pentru a forma o retea de mici conducte sinuoase care colectează spermatozoizi. De aici pleacă 10 pâna la 12 canale care ajung la canalul colector unic, adăpostit într-un mic organ alungit de marimea testiculului: epididimul. Aici sunt stocați spermatozoizii.

După ce ramân un timp în epididim, spermatozoizii trec într-un alt conduct: canalul deferent. Lung de 40 cm, acesta se termină printr-o umflatură, la nivelul careia primește secrețiile unei mici vezicule seminale. El se continuă apoi prin canalul ejaculator, care se deschide în uretră. Ansamblul conductului format de canalul epididimului, canalul deferent și cel ejaculator este denumit și spermiduct.

La bărbat aparatul genital și cel urinar sunt asociate. De fapt uretra este un conduct care colectează urina în vezică și o evacuează la exterior. Ea traversează prostata, o glandă mică în formă de castană. În momentul ejaculării, reflex provocat de stimularea sexuala. Canalul ejaculator deversează în uretră un lichid seminal în care se află spermatozoizi. Prostata secretă un lichid acid care conține zinc, acid citric și albumină și care se amestecă cu lichidul seminal pentru a forma spermă.

Uretra se prelungește pe aproximativ 8 cm în penis pentru a se deschide la extremitatea glandului. Este inserată în țesut spongios și încadrată de două tuburi laterale denumite corpi cavernoși. Proprietățile corpilor cavernoși conferă penisului proprietăți de erecție. Acest mecanism de origine vasculara are loc sub controlul nervos, în general în cursul stimulării sexuale. Arterele penisului se dilată și sângele afluează în corpul cavernos, care se umfla și se întărește. Întreruperea erecției se poate produce când stimularea încetează sau după ejaculare. În cele două cazuri, sângele refluează și se reîntoarce în circulația generală.

Sublevel