omenesc

Sistemul excretor

Sistemul excretor este o veritabilă mașină pentru epurarea corpului. El extrage deșeurile din sânge și le elimină în urină. Această operație se efectuează în rinichi. Urina se scurge apoi prin două canale, ureterele, pâna la vezică. Odata plină, aceasta evacuează lichidul printr-un canal numit uretră.

Rinichii, în formă de boabe de fasole, sunt situați sub plămâni. Rinichiul drept ocupă o poziție mai joasă, el este comprimat de ficat. Fiecare rinichi măsoară aproximativ 12 centimetri și câte 150g. Sângele „uzat” sosește prin vasele mari. Interiorul rinichilor se împarte în trei părți: cortexul, medulara și bazinetul. Cortexul, deschis la culoare și granulat, înconjoară medulara. Acest strat superficial are ca funcție esențială formarea urinei, datorită prezentei a milioane de unităti filtrare, care se numesc nefroni.

Fiecare nefron este prevăzut cu un glomerul, un soi de mic pachet de capilare care sintetizează urina primară, pornind de la sânge. O structură, numită tub contort al nefronului, reabsoarbe apa, sarea și glucoza prezente în urină. Primele deșeuri trec într-un tub în formă de U, care recuperează apa și sărurile din lichidul filtrat în glomerul. Deșeurile sunt apoi canalizate și concentrate de un canal colector care se prelungește în medulară, partea centrală a rinichiului unde se întind structuri albicioase, piramidele lui Malpighi. Canalele și partea inferioară a piramidelor se termină în cavitatea internă a rinichiului. Aceasta este prevăzută cu un tub în formă de pâlnie, bazinetul, care este legat de ureter. Pereții bazinetului sunt tapetați cu țesut muscular neted, care se contractă, facilitând expulzarea urinei.

Sângele care iese din rinichi este curățat, filtrat de toate toxinele metabolice cum ar fi ureea. Plămânii și pielea iau, de asemenea parte la eliminarea substanțelor în exces. Dar toxinele, deșeurile azotate și reziduurile medicamentelor sunt evacuate exclusiv de rinichi. Aceste organe controlează și conținutul apei, de săruri și de elemente, precum fosfatul sau calciul. Ele expulzează în urină elementele în exces și le retrimit în sânge pe cele de care organismul are nevoie. Datorită acțiunii lor de filtrare și purificare, rinichii participă la echilibrul mediului intern și constituie unul dintre stâlpii homeostazei.

Ureterele, uretra și vezica constituie celelalte elemente ale sistemului urinar. Ureterele sunt două tuburi musculare foarte fine care transportă urina din rinichi spre vezică. Ele se închid automat când vezica e plină, astfel ca lichidul, încărcat de deșeuri, să nu reflueze spre rinichi. Situată în partea inferioară a abdomenului, vezica are pereții musculari extensibili. Acest organ este un fel de sac recuperator al urinei. În formă de pară atunci când este goală, ea poate conține pâna la 500ml. Atunci când vezica este plină. Își varsă urina în uretră, care o evacuează în exterior. Datorită contracțiilor sfincterului, alcătuit din inele musculare și care o înconjoară la ieșire, uretra poate controla fluxul urinar.